United Kingdom

Report Year:   
2010 - ICTs and Environmental Sustainability
Authors: 
Paul Mobbs
Organization: 
GreenNet

Paul MOBBS[1]:

Raport de țară privind societatea informațională: Marea Britanie[2] 

Tehnologia informației și schimbările climatice

Introducere

Situându-se pe poziţia a şasea în lume din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare al economiei sale, o mare parte a infrastructurii Marii Britanii este dependentă, în operaţiunile sale, de tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC). În ultima vreme, valoarea economică a TIC şi a produselor electronice de consum reprezintă în sine o din ce în ce mai importantă parte a economiei naţionale. Aceasta a atras după sine o schimbare însemnată a amprentei ecologice a utilizării TIC în ultimele două decenii, schimbare determinată de trei tendinţe (ONS 2007): în primul rând, continua creştere şi diversificare a mijloacelor de comunicare mobile şi noile aplicaţii create prin acestea; în al doilea rând, creşterea ponderii serviciilor online ca parte a vieţii de zi cu zi şi dezvoltarea, în sprijinul acestora, a reţelelor în bandă largă; şi, în final, efectul trecerii la sistemele de difuzare complet digitale[3] şi mişcarea masivă a echipamentelor creată de acestea.

Reglementarea deşeurilor electrice şi electronice

În urma privatizării furnizorului de telecomunicaţii naţionale în 1984 şi a deschiderii accesului la reţelele de comunicaţii prin liberalizarea din anii 1990 (UtilityWatch 2003), utilizarea reţelelor de telecomunicaţii a crescut rapid. La sfârşitul anului 2003 s-a înfiinţat Biroul de Comunicaţii[4], care a reunit autorităţile existente în domeniul media şi comunicaţii pentru a crea un singur organism care să reglementeze toate serviciile de comunicaţii fixe, mobile, de difuzare radio şi televiziune şi de internet. O parte majoră a sarcinii sale este aceea de a superviza trecerea la sistemele de difuzare digitale. Încetarea transmisiei terestre de televiziune este programată a se efectua în anul 2012, iar pentru transmisiile radio analogice data ţintă este anul 2015 (Robinson 2010). Angajamentul de a asigura conexiuni digitale în toate căminele este, în ultimii ani, de asemenea o politică a guvernului, sprijinită de industrie, data acesteia fiind modificată – din cauza recesiunii economice – de la 2012 la 2015 (Wearden 2010).

O consecinţă a apariţiei pe piaţă a noilor mijloace de comunicaţie şi de divertisment şi a trecerii la tehnologiile digitale, care a creat o vânzare mai mare a produselor electrice, este creşterea însemnată a cantităţilor de deşeuri electrice şi electronice (DEE) ce trebuie eliminate. Contrar convingerii guvernului conform căreia mulţi oameni şi-ar păstra vechile aparate şi şi-ar cumpăra aparate de conversie pe măsură ce se apropie data trecerii complete, autorităţile locale constată un val al cantităţii de deşeuri electrice şi electronice ce trebuie eliminate (Vaughan 2009). La fel ca şi problemele prin care a trecut Marea Britanie acum un deceniu cu „muntele de frigidere” (BBC 2002), s-au făcut puţine pregătiri pentru a crea mai multe baze de recuperare în vederea prelucrării acestor deşeuri.

Marea Britanie a adoptat directivele europene[5] privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (directivele DEEE) în anul 2006 (Environment Agency 2010). Scopul acestor reglementări este acela de a preveni ca aparatele electrice şi electronice să fie eliminate împreună cu fluxul de deşeuri al localităţilor şi de a dezvolta colectare selectivă şi sisteme de recuperare pentru asigurarea eliminării acestora cu cât mai mic efect nociv asupra mediului. Cu toate acestea, sistemul este foarte fragmentat, cuprinzând autorităţile locale, retaileri şi contractori privaţi, fiecare fiind responsabil de colectarea şi eliminarea DEEE. În consecinţă, nu este posibilă colectarea eficientă de informaţii şi urmărirea mişcărilor DEEE pe teritoriul Marii Britanii. Această lipsă de informaţii permite prezenţa abuzurilor în sistem (Pearce 2009) şi pune piedici autorităţilor de reglementare atunci când acestea încearcă să urmărească sau să intenteze acţiuni împotriva celor care încalcă reglementările (Warren 2009). Investigaţii recente au dovedit ca DEEE din Marea Britanie sunt expediate spre baze unde nu se reglementează modul de eliminare a deşeurilor, în Africa sau în alte părţi (Milmo 2009).

Reglementările DEEE sunt, la ora actuală, destul de complexe, având în vedere faptul că există o suprapunere în reglementările substanţelor periculoase cu cele ale deşeurilor periculoase. Lipsa coordonării arată că există o strategie slabă în ce privește monitorizarea problemei. În prezent strategiile naţionale de deşeuri nu au o privire de ansamblu strategică asupra modului de gestionare a DEEE în viitor, iar toate informaţiile disponibile se bazează mai degrabă pe estimări decât pe statistici despre deşeuri colectate. În Anglia (DEFRA 2007b) – Irlanda de Nord, Wales şi Scoţia au propriile lor strategii – tendinţele actuale arată că se estimează o creştere a cantităţii de DEEE ce trebuie eliminată de la 2,3 milioane tone pe an în anul 2010 la 3 milioane tone pe an în anul 2017 (DEFRA 2007a).

Impactul ecologic al consumului de energie şi al societăţii informaţionale

Marea Britanie a fost una din puţinele ţări dezvoltate care şi-a îndeplinit angajamentele din Convenţia Cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la Schimbările Climatice (UNFCCC)[6] de a reduce până la anul 2000 emisia de carbon, la nivelul anului 1990. În timp ce această realizare a fost reală din punct de vedere tehnic după modul de calcul al UNFCCC, în realitate impactul total al amprentei ecologice a Marii Britanii a avut – în aceeaşi perioadă – o creştere însemnată. Din punctul de vedere al calculelor CONUSC/UNFCCC reducerea s-a realizat deoarece sistemul de furnizare a energiei electrice a trecut - începând cu sfârşitul anilor 1980 – de la cărbune la gaze naturale ca cea mai importantă sursă de combustibil, de încălzire a caselor de locuit şi a clădirilor comerciale (DECC 2010); utilizarea gazelor naturale fiind mai eficientă, aceasta a dus la reducerea emisiilor de carbon. În realitate amprenta ecologică a Marii Britanii a crescut, deoarece, în paralel cu schimbările din sistemul energetic, o mare parte din industria prelucrătoare a Marii Britanii s-a mutat „offshore”, iar creşterea necesarului produselor de larg consum s-au asigurat în ultimii 30 de ani în mare parte din afara Marii Britanii. Din această cauză, creşterile de emisii create de aceste bunuri nu sunt cuprinse în rezultatele Marii Britanii în datele transmise în cadrul UNFCCC, ele fiind cuprinse în datele privind emisiile altor state (IISD 2008). Cercetările științifice recente estimează creşterea reală cu 19 % (Helm–Smale–Phillips 2007) a emisiilor de carbon a Marii Britanii faţă de anii 1990, datorată expansiunii activităţii economice a ţării. Studii efectuate pentru Departamentul Mediului (SEI 2008) indică faptul că aceste emisii încorporate „ascunse” din toate produsele şi serviciile importate ar putea creşte cu chiar 40% statisticile oficiale de emisii de carbon ale Marii Britanii - ceea ce înseamnă aprox. 200 milioane tone pe an peste ceea ce se raportează UNFCCC.

Un factor important în expansiunea amprentei ecologice a Marii Britanii este nivelul ridicat al cheltuielilor produselor de consum şi serviciilor. Odată cu creşterea veniturilor şi scăderea costurilor bunurilor de consum tradiţionale (îmbrăcăminte, hrană etc.), populaţia britanică a avut un nivel mai ridicat de venituri disponibile – proces însoţit de facilitatea disponibilităţii creditelor. De exemplu, există mai mult de 77 milioane abonamente de telefonie mobilă în Marea Britanie (MOA 2010), apelurile de pe mobil însumând doar mai puţin de jumătate din totalul apelurilor efectuate, iar ponderea valorii comunicaţiilor mobile în economia Marii Britanii se situează între 2% şi 3% din venitul naţional (O2 2004). În ultimul deceniu numărul proprietarilor de telefoane mobile a crescut de mai mult de patru ori, de la aprox. 18% la 80 % în toate gospodăriile, iar numărul gospodăriilor cu conexiune la internet a crescut de la aprox. 10% la 65% (ONS 2010e: 82). Cheltuielile de „comunicaţii” (termen care cuprinde telefonia fixă şi mobilă, de asemenea divertismentul digital şi comunicaţiile de date) ale gospodăriilor britanice au crescut cu 1,132% faţă de anul 1970 (ONS 2010d: 78). Ca o consecinţă a celor enumerate şi a tendinţelor de consum legate de acestea, gospodăriile britanice folosesc astăzi cu 55% mai multă energie pentru iluminat şi aparate decât în anii 1970 (ONS 2010c).

Se preconizează că până în anul 2020 aproape jumătate din energia electrică utilizată în gospodării se va folosi pentru a asigura energie informaţiei, comunicaţiei şi echipamentelor pentru divertisment (Owen 2007). Unul din factorii determinanţi ai acestei tendinţe este trecerea la sistemele digitale. Două treimi din gospodării dispun actualmente de servicii TV digitale (ONS 2010f), iar noile monitoare digitale pot folosi o cantitate de energie de până la trei ori mai mare decât cea folosită de ecranele analogice pe care le-au înlocuit. Utilizarea boxelor set-top şi a echipamentelor digitale de înregistrare se adaugă de asemenea la consumul de energie electrică. Această creştere dezminte la rândul său eficienţa ridicată a bunurilor electrice moderne. De exemplu, cu două decenii în urmă aproape toate gospodăriile aveau un singur aparat TV, astăzi însă o treime din gospodării au două televizoare, iar puţin mai mult de o zecime deţin chiar patru aparate (ITC 2003). În consecinţă, în timp ce luate fiecare în parte, aceste aparate sunt mai eficiente decât au fost vreodată, acest lucru nu influenţează consumul total de energie, deoarece sunt puse în funcţiune concomitent mai multe aparate. 

Ca urmare a adoptării rapide a comunicaţiilor digitale, Marea Britanie este de asemenea în topul ligii europene în ceea ce priveşte achiziţiile de produse şi servicii online (ONS 2010a: 188), având totodată populaţia cu cea mai mare activitate online, cu cel mai ridicat număr zilnic mediu de vizitatori (21,8 milioane), cel mai mare număr de zile utilizare pe lună (21 zile pe utilizator) şi cel mai mare timp mediu lunar pe utilizator, însumând 34,4 ore (comScore 2008). Acestea reprezintă la rândul lor o provocare pentru mijloacele mass-media tradiţionale tipărite şi pentru industria muzicală. De exemplu, în timp ce abonamentele de divertisment digital şi descărcare muzică digitală sunt în creştere, numărul celor care citesc cotidiane tipărite aproape că s-a înjumătăţit în ultimele două decenii (ONS 2010b: 189).

Problema cuantificării impactului calculatoarelor şi a comunicaţiilor digitale în general este faptul că accesul global la reţele face dificilă atribuirea impactului pe locaţii specifice. O altă dificultate o reprezintă faptul că impactul măsurat într-un anume moment îşi pierde aproape îndată validitatea datorită creşterii rapide a utilizării serviciilor de reţea (Johnson 2009). Internetul şi echipamentele conexe ale acestuia, împreună cu hardware-ul utilizează azi aprox. 5% din producţia globală de energie electrică (Thompson–Wallace 2008), producând aceeaşi cantitate de carbon ca şi industria aeronautică (Petty 2007). Studii recente solicitate de Uniunea Europeană (Beton et al. 2008) estimează procentul de energie electrică al TIC la aprox. 8% din energia electrică produsă în UE, echivalentul a 98 megatone (sau 1,9%) din emisiile de carbon din Uniunea Europeană. Acest procentaj se preconizează a creşte în anul 2020 la 10,5% din producţia de energie electrică (cifrele pentru UE în ansamblu sunt probabil valabile în mare şi pentru Marea Britanie).

Noi tendinţe

Este important de reţinut faptul că, în comparaţie cu emisia totală de carbon a Marii Britanii, impactul TIC şi al produselor electrice şi electronice similare nu reprezintă emisii majore de carbon. O cercetare a organizației Carbon Trust (2006) a arătat că mult mai puţin de o treime din emisia de carbon a Marii Britanii este generată de comunicaţii. Rezolvarea emisiei noastre de carbon este astfel o problemă mult mai dificilă decât schimbarea utilizării echipamentelor electronice de consum şi a TIC, necesitând schimbări structurale atât în economia Marii Britanii, cât şi a stilului de viaţă al britanicilor.

Dificultatea găsirii unei căi de a reduce impactul amprentei ecologice a TIC este aceea că - datorită schimbărilor tehnologice şi a inconsecvenţei dintre modul în care se măsoară impactul producţiei, utilizării şi eliminării - există o divergenţă de opinii în ceea ce priveşte locul impactului TIC. De exemplu, numeroase studii - chiar şi cele propuse de activiştii de mediu (Madden–Weißbrod 2008) citează cifre dintr-o cercetare efectuată pentru Comisia Europeană cu 12 ani în urmă; aici se arată că 20% din impactul calculatoarelor se realizează în decursul procesului de producţie, iar 80% în decursul utilizării acestora de către consumatori (Atlantic Consulting/IPU 1998). Studii mai recente arată că această distribuire este de 50:50 (Duan et al. 2009), sau mişcă balanţa în sens complet diferit, afirmându-se că 80% se datorează procesului de producţie şi 20% utilizării (UNU n.d.). Alte abordări accentuează componenta economică şi managerială a producerii de TIC-uri mai durabile (Mingay 2007), în timp ce alţii – de exemplu Greenpeace, în Guide to Greener Electronics (2010) pun accentul pe efectele toxice ale producţiei. În condiţiile în care se acceptă faptul că TIC nu diferă de alte aspecte ale stilului de viaţă al ţărilor dezvoltate, diferite studii ale impactului ecologic plasează - în această ecuaţie - responsabilitate mult mai mare pe partea de producţie în comparaţie cu utilizarea (Nijdam et al. 2005). Astfel, este dificilă realizarea unei schimbări însemnate a nivelului impactului din poziţia consumatorului, prin schimbări personale – în loc de acest lucru trebuie căutate modalităţi de a realiza schimbări significante în metodele de producţie şi de a prelungi durata de funcţionare a produselor.

 

Având în vedere faptul că factorul determinant al utilizării TIC este sănătatea economiei, aspectul actual de incertitudine care caracterizează economia împiedică realizarea unei schimbări în ce privește modelele TIC şi în amprenta ecologică a utilizării lor. Desigur, în Marea Britanie, datorită schimbărilor permanente ale problemelor legate de creşterea economică şi de asigurarea necesarului de energie electrică (Mobbs 2009), modul în care vom dezvolta folosirea TIC pe viitor poate diferi foarte mult faţă de tendinţele ultimelor două decenii. Necesitatea de a lua decizii economice dificile poate acorda o prioritate mai mare scăderii consumului de energie electrică şi creşterii duratei de viaţă a produselor, ambele având un efect pozitiv asupra amprentei ecologice a consumului.

Paşi de urmat

·     Pentru a reduce impactul ecologic al TIC este necesar să abordăm pe termen mult mai lung modul de utilizare a tehnologiilor în genere. Acolo unde este posibil va trebui să planificăm utilizarea tuturor echipamentelor electrice până la uzura lor completă sau incapacitatea funcţionării fiabile; având în vedere faptul că impactul TIC al aparatelor utilizate în scopul divertismentului se produce în decursul producţiei acestora, utilizarea produselor electrice până când devin fizic nefuncţionabile atrage după sine un impact mai mic decât înlocuirea lor mai devreme pe motivul reducerii consumului direct de energie electrică înregistrat sau al creşterii funcţionalităţii. Astfel se va reduce consumul de resurse şi producerea de DEEE.

·     Creşterea amprentei ecologice a comunicaţiilor digitale din Marea Britanie nu este determinată doar de schimbările tehnologice, ci şi de creşterea numărului de aparate TV, telefoane mobile şi alte echipamente folosite azi. În procesul dezvoltării noii „culturi digitale” trebuie să ne punem în mod repetat întrebarea dacă creşterea cantitativă a acestor echipamente atrage după sine și o schimbare calitativă în bine pentru societate.

·     Atunci când se elimină un echipament electric este important să se verifice dacă organizaţia/compania care colectează deşeurile face demersuri pentru a se asigura că materialele nu se expediază ca DEEE în ţări care nu dispun de infrastructura de prelucrare a acestora cu cele mai bune tehnologii disponibile. În cadrul sistemului actual de legislaţie cea mai bună cale pentru abordarea corespunzătoare a complexităţii problemei DEEE ar fi aceea de a face lobby pentru un organism independent de auditare şi standardizare.


Bibliografie 

  

Atlantic Consulting/IPU (1998): LCA Study of the Product Group Personal Computers in the EU Ecolabel Scheme. European Commission [online] <http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/about_ecolabel/reports/lcastudy_pc_1998.pdf>

BBC (2002): Row over £40m fridge 'mountain'. BBC News, 20 June. [online] <http://news.bbc.co.uk/1/hi/uk_politics/2055285.stm>

Beton, A. et al. (2008): Impacts of Information and Communication Technologies on Energy Efficiency: Final Report. Bio-Intelligence Service for the European Commission. [online] <ftp.cordis.europa.eu/pub/fp7/ict/docs/sustainable-growth/ict4ee-final-report_en.pdf>

Carbon Trust (2006): The carbon emissions generated in all that we consume. [online] <www.carbontrust.co.uk/Publications/pages/publicationdetail.aspx?id=CTC603>

comScore (2008): Study reveals internet usage in Europe. FIPP, 15 July. <www.fipp.com/News.aspx?PageIndex=2002&ItemId=13692>

Department for Energy and Climate Change (DECC) (2010): Long Term Trends, Digest of UK Energy Statistics. [online] <www.decc.gov.uk/en/content/cms/statistics/publications/dukes/dukes.aspx>

Department for the Environment, Food and Rural Affairs (DEFRA) (2007a): Annex C10, Waste Strategy for England. [online] <www.defra.gov.uk/environment/waste/strategy/strategy07/documents/waste07...>

Department for the Environment, Food and Rural Affairs (DEFRA) (2007b): Waste Strategy for England. [online] <www.defra.gov.uk/environment/waste/strategy/strategy07/index.htm>

Duan, H. et al. (2009): Life cycle assessment study of a Chinese desktop personal computer. Science of the Total Environment, 407(5): 1755–1764. [online] <www.summer.ucsb.edu/rmp/2010SamplePapers/EnvironScience.pdf>

 Environment Agency (2010): NetRegs: Waste electrical and electronic equipment (WEEE). [online] <http://www.environment-agency.gov.uk/netregs/topics/WEEE/default.aspx>  

Helm, D.–Smale, R.–Phillips, J. (2007): Too Good To Be True? The UK’s Climate Change Record. [online] <www.dieterhelm.co.uk/sites/default/files/Carbon_record_2007.pdf>

International Institute for Sustainable Development (IISD) (2008): Embedded Carbon in Traded Goods. [online] <www.iisd.org/pdf/2008/cph_trade_climate_carbon.pdf>

Independent Television Commission (ITC) (2003): The UK Television Market: An Overview. [online] <www.ofcom.org.uk/static/archive/itc/research/industry_info_june03.pdf>

Johnson, B. (2009): Web providers must limit Internet's carbon footprint, say experts. The Guardian, 3 May. [online] <www.guardian.co.uk/technology/2009/may/03/internet-carbon-footprint>

Madden, P.–Weißbrod, I. (2008): Connected – ICT and sustainable development. Forum for the Future. [online] <www.forumforthefuture.org/files/Connected.pdf>

Milmo, C. (2009): How a tagged television set uncovered a deadly trade. The Independent, 18 February. [online] <www.independent.co.uk/news/world/africa/how-a-tagged-television-set-unco...>

Mingay, S. (2007): Green IT: The New Industry Shock Wave, Gartner's Research. [online] <www.netdesign.dk/manedens-tema/telepresence/green-it-the-new-industry.pdf>

Greenpeace (2010): Guide to Greener Electronics (15th edition). [online]  <http://www.greenpeace.org/international/campaigns/toxics/electronics/how-the-companies-line-up/>

Mobbs, P. (2009): Peak Oil, The Decline of the North Sea and Britain's Energy Future. Presentation to the All Party Parliamentary Group on Peak Oil, 24 November. [online] <http://appgopo.org.uk/index.php?option=com_content&task=view&id=55> 

Mobile Operator's Association (MOA) (2010): History of cellular mobile communications. [online] <www.mobilemastinfo.com/information/history.htm>

Nijdam, D. S. et al. (2005): Environmental Load from Dutch Private Consumption: How Much Damage Takes Place Abroad? Journal of Industrial Ecology, 9 (1/2): 147–168. [online] <http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1162/1088198054084725/pdf>

O2 (2004): The Contribution of Mobile Phones to the UK Economy. [online] <www.o2.com/media_files/news_100504.pdf>

Office for National Statistics (ONS) (2007): Focus on the Digital Age. [online] <http://www.statistics.gov.uk/downloads/theme_compendia/foda2007/FocusOnDA.pdf>

Office for National Statistics (ONS) (2010a): Figure 13.4, Social Trends 40.

Office for National Statistics (ONS) (2010b): Figure 13.5 and 13.6, Social Trends 40.

Office for National Statistics (ONS) (2010c): Household energy use for lighting and appliances rises 155 per cent. News release, 2 July. [online] <http://www.statistics.gov.uk/pdfdir/stenv0710.pdf>

Office for National Statistics (ONS) (2010d): Table 6.3, Social Trends 40.  

Office for National Statistics (ONS) (2010e): Table 6.9, Social Trends 40. p. 82. www.statistics.gov.uk/downloads/theme_social/Social-Trends40/ST40_2010_F...

Office for National Statistics (ONS) (2010f): Use of ICT at Home. [online] <www.statistics.gov.uk/cci/nugget.asp?id=1710>

Owen, P. (2007): The Ampere Strikes Back: How consumer electronics are taking over the world. Energy Saving Trust. [online] <www.energysavingtrust.org.uk/Publication-Download/?p=4&pid=1085>

Pearce, F. (2009): Greenwash: WEEE directive is a dreadful missed opportunity to clean up e‑waste. The Guardian, 25 June. [online] <http://www.guardian.co.uk/environment/2009/jun/25/greenwash-electronic-waste-directive>

Petty, C. (2007): Gartner Estimates ICT Industry Accounts for 2 Percent of Global CO2 Emissions. Gartner press release, 26 April. [online] <www.gartner.com/it/page.jsp?id=503867>

Robinson, J. (2010): Ed Vaizey's praise for digital radio stops short of switch-off date. [online] The Guardian, 8 July. [online] <www.guardian.co.uk/media/2010/jul/08/ed-vaizey-digital-radio>

Stockholm Environment Institute (SEI) (2008): Development of an Embedded Carbon Emissions Indicator. Research report to the DEFRA by the Stockholm Environment Institute and the University of Sydney. [online] <http://randd.defra.gov.uk/Document.aspx?Document=EV02033_7331_FRP.pdf>

Thompson, B.–Wallace, J. (2008): Smarter bytes, slimmer footprints. Green Futures, 13 October. [online]  <www.forumforthefuture.org.uk/greenfutures/articles/Smarter_bytes_slimmer...>

United Nations University (UNU) (n.d.): Life Cycle Assessment of IT Hardware. [online]  <www.it-environment.org/about%20project%20-%20LCA%20of%20IT%20hardware.html>

UtilityWatch (2003): The History of Telecommunications. [online] <http://www.utilitywatch.co.uk/documents/History-of-Telecommunications.pdf>  

 

Vaughan, A. (2009): Rise in dumped TVs due to digital switch-over, figures show. The Guardian, 4 November. [online] <http://www.guardian.co.uk/environment/2009/nov/04/tv-dump-digital-switchover>

Warren, P. (2009): Organised crime targets waste recycling. The Guardian, 8 July. [online]  <www.guardian.co.uk/technology/2009/jul/08/recycling-electronic-waste-crime>

Wearden, G. (2010): Broadband target put back to 2015. The Guardian, 15 July. [online]  <www.guardian.co.uk/technology/2010/jul/15/fast-broadband-target-put-back>

 

[1] GreenNet (www.gn.apc.org), consultant

[2] tradus din limba engleză de PÉTER Mária Csilla (MA, consultant în resurse umane): http://www.giswatch.org/country-report/2010-icts-and-environmental-sustainability/united-kingdom

[3] en.wikipedia.org/wiki/Digital_terrestrial_television_in_the_United_Kingdom 

[4] Office of Communications (Ofcom) www.ofcom.org.uk

[5] en.wikipedia.org/wiki/Waste_Electrical_and_Electronic_Equipment_Directive

[6] en.wikipedia.org/wiki/United_Nations_Framework_Convention_on_Climate_Change

Share this