ICTs, sustainability and the green economy

Authored by: 

Organization: 

International Institute for Sustainable Development (IISD)

Don MACLEAN – Ben AKOH – Bjornar EGEDE-NISSEN[1]

Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, durabilitatea şi economia verde[2]

In: Reconect, Vol. 2, Nr. 3, 2010 (161–165) www.reconect.org

Introducere

Raportul Brundtland asupra mediului şi dezvoltării definea dezvoltarea durabilă ca ,,acea formă de dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului fără a compromite  abilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi” [3]. Ulterior, conceptul a fost mult dezvoltat şi nuanţat. Cu toate că nu există o definiţie unică a dezvoltării durabile, predomină o accepţiune comună în legătură cu principiile fundamentale ale acesteia:

- obiectivul politicilor de dezvoltare durabilă constă în asigurarea bunăstării pentru oamenii de pretutindeni, sub aspectul securităţii, satisfacerii necesităţilor materiale, sanitare, asigurării unor relaţii sociale de calitate şi a libertăţii de alegere şi acţiune;

- pentru îndeplinirea acestui obiectiv este necesară generarea şi redistribuirea bunăstării în aşa fel încât să se reducă sărăcia şi să se asigure un standard de viaţă decent pentru oamenii de pretutindeni;

- pe termen lung acest lucru se poate realiza prin politici şi strategii care echilibrează creşterea economică şi dezvoltarea socială, respectiv sunt durabile din punct de vedere ecologic;

- tehnologia şi organizarea socială joacă un rol cheie în atingerea, pe termen lung, a echilibrului dintre dezvoltare umană şi mediu natural – aspect ce este esenţial din punctul de vedere al dezvoltării durabile.

Inovaţia tehnologică, economică şi socială vor fi factorii cheie în reducerea ,,deficitului ecologic” pe care îl avem. Acesta rezultă din faptul că resursele planetei sunt consumate într-o rată mult mai ridicată faţă de rata lor de regenerare. În prezent, pentru a răspunde nevoilor noastre de viaţă am avea nevoie de 1,5 planete şi în condiţiile în care nu se ivesc schimbări în modul nostru de trai, până la mijlocul secolului vom avea nevoie de două planete.

Tehnologia informației şi criza mediului

Fără îndoială, producţia şi utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC) contribuie la criza mediului. Consumul de energie a TIC este în creştere. Actualmente, sectorul TIC contribuie la emisiile globale de CO2 cu 2-3% şi dacă lucrurile urmează cursul lor din prezent, până în 2020 se preconizează dublarea acestor cantităţi [4] . Mai mult decât atât, sectorul TIC depinde de extracţia de metale esenţiale şi preţioase ca tantalul – care în perioada 1996-2003 a jucat un rol important în finanţarea războiului civil din Republica Democrată Congo [5] .

Odată ce îşi ating finele ciclului lor de viaţă, cantităţi imense de TIC devin prin excelenţă deşeuri, printre care deşeuri metalice periculoase ca plumbul, mercurul, cadmiul sau emisii toxice şi plastic [6] .

Ţările aflate în curs de dezvoltare constituie puncte fierbinţi în ceea ce priveşte depozitarea acestor deşeuri electrice și electronice (e-deșeuri). Circa 80% din totalul de aproximativ 40 milioane de tone de e-deşeuri generate anual [7] sunt exportate în ţări aflate în curs de dezvoltare, de exemplu China, India, Pakistan, Vietnam, Filipine, Malaiezia, Nigeria şi Ghana[8].  O parte din aceste deşeuri sunt reutilizabile, însă după cum arată şi organizaţia civică Basel Action Network, din fiecare container de e-deşeuri sosite în Lagos, până la 75% ajung în depozite de deşeuri sau devin împrăştiate de-a lungul drumurilor publice. În China şi India exctracţia de metale preţioase din e-deşeuri a devenit o importantă industrie informală, practică ce este periculoasă atât pentru sănătate, cât şi pentru mediu.

Se ridică întrebarea: cine este responsabil? Mare parte din exportul de e-deşeuri poate fi considerată ilegală din punctul de vedere al Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, dar şi a dirctivelor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), însă ţările exportatoare nu îşi asumă niciun fel de responsabilitate, lăsând astfel la latitudinea ţărilor primitoare problema stopării la graniţă a importurilor indezirabile [9] .

Importul de e-deşeuri în Nigeria este ilegală din anul 1988, iar în China din 2000, însă practica continuă datorită, printre altele, lipsei de reglementări, a conştientizării şi a lipsei de resurse pentru acţiune la nivelul oficialilor şi din cauza corupţiei. În ciuda faptului că în unele cazuri importurile de e-deşeuri din străinătate sunt sistate, utilizarea de echipamente TIC creşte rapid în aceste ţări. Este de aşteptat ca până în anul 2018 volumul de PC-uri utilizate în ţările în curs de dezvoltare să îl întreacă pe cel al ţărilor bogate [10] .

În acelaşi timp, TIC constituie un motor al creşterii economice atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele aflate în curs de dezvoltare [11] . Ţările membre OECD – ca parte a pachetelor de măsuri adoptate în direcţia redresării de după criza financiară şi economică din 2008-2009 – au investit semnificativ în infrastructura de mare viteză (broadband), echipamente electrice performante, în construcţii şi sisteme de transport, în servicii de e-sănătate şi aplicaţii e-educaţionale [12] . Banca Mondială a semnalat o creştere economică de un punct procentual la fiecare zece puncte procentuale de creştere în conectivitate, această corelaţie fiind şi mai puternică în ţările cu venituri scăzute şi medii. Răspândirea mai amplă a conexiunilor de mare viteză sporeşte productivitatea întregii economii şi exportul ţărilor poate să crească cu până la patru puncte procentuale la o creştere cu un punct procentual a utilizării de internet.

Investiţiile în TIC pot servi şi la creşterea oportunităţilor economice în ceea ce priveşte reducerea disparităţilor de venituri în comunităţile rurale, întrucât TIC furnizează accesul la informaţii şi servicii care altfel nu ar fi accesibile, de exemplu preţurile de piaţă ale produselor, serviciile de sănătate şi educaţie.

Oportunităţi digitale în economia verde

Conceptul de ,,economie verde” deocamdată se află în fază de emergenţă, însă devine din ce în ce mai mult utilizat în întreaga lume, fiind definit atât ca proces, cât şi  obiectiv de atins. Potrivit Programului pentru Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP), ecologizarea economiei, adică economia verde se referă la ,,procesele de reconfigurare a afacerilor şi infrastructurii pentru ca investiţiile naturale, umane şi economice să fie mai eficiente şi în acelaşi timp pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, pentru a extrage şi utiliza mai puţine resurse naturale, pentru a genera mai puţine deşeuri şi a reduce disparităţile sociale [13].

Cu toate că emergenţa economiei verzi pe plan internaţional a fost pusă în pericol de către criza financiară şi economică din 2008-2009, conceptul de economie verde este produsul unei rupturi paradigmatice ce a avut loc în deceniile recente, în strânsă legătură cu problemlele economice, sociale şi de mediu inerente globalizării. Pe măsură ce propunătorii politicilor de dezvoltare durabilă au început să se preocupe de rolul inovaţiei, mechanismelor de piaţă şi antreprenoriatului social în atingerea obiectivelor de mediu, sectorul TIC şi cei implicaţi în politicile aferente TIC au început să recunoască la rândul lor oportunităţile pe care TIC le joacă în dezvoltarea de tehnologii care înlesnesc o creştere economică prietenoasă cu mediul şi  în economia verde în general.

De-a lungul ultimilor 5-10 ani s-a conturat un consens în ceea ce priveşte rolul TIC în înlesnirea trecerii spre economia verde; acest consens vizează în principal trei aspecte:

-       prin îmbunătăţirea eficienţei energetice şi materiale, utilizarea crescândă a surselor de energie regenerabile, prin reducerea utilizării materialelor toxice şi eficientizarea reciclării şi depozitării la finele de ciclu de viaţă se pot limita efectele directe ale TIC asupra mediului, producţiei, distribuţiei, operării şi depozitării;

-       prin îmbunătăţirea eficienţei de producţie, distribuire şi consum de bunuri şi servicii de către economie şi societate, prin reducerea cererii pentru energie şi materiale, prin substituirea integrală sau parţială a produselor şi serviciilor virtuale se urmăreşte creşterea efectului de înlesnire a TIC în ceea ce priveşte dezvoltarea economiei verzi;

-       TIC contribuie la efectele sistemice care rezultă din transformarea conduitelor, atitudinilor şi valorilor indivizilor în calitate de cetăţeni şi consumatori, precum şi a schimbărilor structurale la nivelul economiei şi al proceselor guvernării.

Probleme-cheie ce necesită rezolvare

Efectul de bumerang. Creşterea eficienţei energetice şi materiale datorată internetului va genera oare consum crescut? Teoria economică şi experienţele practice sugerează că acest lucru este foarte probabil să se întâmple, în special în absenţa unor măsuri care limitează cererea şi/sau oferta. Dacă lucrurile stau în aşa fel, care sunt meritele relative ale diferitelor opţiuni politice pentru rezolvarea efectului de bumerang?

Consecinţe nedorite. Care este impactul uman al deschiderii şi dematerializării generate de internet? Cum şi în ce măsură consecinţele nedorite pentru indivizi, relaţii sociale, comunităţi, organizaţii şi ţări limitează capacitatea economiei digitale de a suporta tranziţia spre economia vrde? Ce fel de politici, strategii şi mechanisme de guvernare sunt necesare pentru a răspunde eficient şi efectiv la consecinţele nedorite?

Incertitudini şi evenimente neprevăzute. Ce fel de pericole şi vulnerabilităţi pot să apară într-o lume în care sistemele umane, materiale şi naturale sunt inter- şi hiperconectate în timp real, în mod particular atunci când luăm decizii prin utilizarea inteligenţei artificiale? Ce fel de politici şi strategii sunt necesare pentru a se putea anticipa incertitudinile şi pentru a răspunde impactului produs de evenimente neprevăzute? Cum pot fi formulate aceste politici şi strategii în aşa fel încât să se evite crearea de bariere pentru creşterea sinergică a economiei digitale şi a economiei verzi?

Consideraţii finale

Trăim într-o lume în care constrângerile impuse de timp şi de spaţiu s-au dizolvat, interconectivitatea a crescut şi schimbarările s-au accelerat. Aceste schimbări au fost înlesnite în mare măsură de TIC. A sosit timpul pentru ca aceste tehnologii să fie utilizate într-un mod mult mai eficient pentru ca astfel să se limiteze consecinţele negative ale TIC asupra economiei, socialului şi mediului.

Cu toate că nevoia pentru o economie verde este recunoscută pe scară largă, soluţia internaţională încă lipseşte. Guvernele joacă un rol esenţial în promovarea dezvoltării durabile şi în tranziţia spre economia verde, însă deocamdată se mişcă lent în ceea ce priveşte implementarea acestor politici. Măsurile economice şi politice protejează adesea status quo-ul şi interesele ce contravin noii economii. Realizarea de politci şi practici ce contravin celor aflate în curs este un obiectiv important, iar TIC poate facilita această tranziţie.

Dezvoltarea internetului şi a tehnologiei informației a creat o platformă şi furnizează instrumentele procesării de informaţie, comunicare, împărtăşire de cunoştinţe, realizarea unui consens şi luarea deciziilor – toate acestea facilitând progresul spre obiectivele dezvoltării durabile.

Bibliografie

OECD (2009): The Impact of the Crisis on ICTs and their Role in the Recovery. [online] <www.oecd.org/dataoecd/33/20/43404360.pdf>

Puckett, J.–Westerwelt, S.–Gutierrez, R.–Takamiya, Y. (2005): The Digital Dump: Exporting Re-use and Abuse to Africa. [online] <www.ban.org/Library/TheDigitalDump.pdf>

Robinson, B. H. (2009): E-waste: An Assessment of Global Production and Environmental Impacts. Science of the Total Environment 408 (2): 183–191.

The Climate Group (2008): SMART 2020: Enabling the Low Carbon Economy in the Information Age. [online] <www.smart2020.org/_assets/files/02_Smart2020Report.pdf>

United Nations Environment Programme (2010): Recycling – from E-waste to Resources. [online] <www.unep.org/PDF/PressReleases/E-Waste_publication_screen_FINALVERSION-s...

United Nations Environment Programme (n.d.): Green Economy Initiative. [online] <www.unep.org/greeneconomy>

Vetter, T. (2009): Resource Wars and Information and Communication Technologies. International Institute for Sustainable Development [online] < www.iisd.org/pdf/2008/com_resource_wars.pdf>

World Bank (2009): Information and Communications for Development 2009: Extending Reach and Increasing Impact. [online] <http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/TOPICS/EXTINFORMATIONANDCOMMUNI...

World Commission on Environment and Development (1987): Our Common Future. Oxford: Oxford University Press

Yu, J.– Williams, E.–Ju, M.–Yang, Y. (2010): Forecasting Global Generation of Obsolete Personal Computers, Environmental Science & Technology, 44(9): 3232–3237.

[1] Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Durabilă (IISD) <www.iisd.org>

[2] Raport tradus din limba enlgeză de Laura NISTOR, lector la Universitatea Sapientia din Cluj-Napoca

[3] World Commission on Environment and Development (1987) Our Common Future. Oxford University Press, Oxford, p. 43 (document accesibil și online la http://www.un-documents.net/wced-ocf.htmnota redacției)

[4] The Climate Group (2008) SMART 2020: Enabling the Low Carbon Economy in the Information Age. www.smart2020.org/_assets/files/02_Smart2020Report.pdf

[5] Vetter, T. (2009) Resource Wars and Information and Communication Technologies, paper by the International Institute for Sustainable Development. www.iisd.org/pdf/2008/com_resource_wars.pdf

4 Robinson, B. H. (2009) E-waste: An Assessment of Global Production and Environmental Impacts, Science of the Total Environment 408 (2), p. 183-191.

[7] United Nations Environment Programme (2010) Recycling – from E-waste to Resources. www.unep.org/PDF/PressReleases/E-Waste_publication_screen_FINALVERSION-s...

[8] Puckett, J., Westerwelt, S., Gutierrez, R. and Takamiya, Y. (2005) The Digital Dump: Exporting Re-use and Abuse to Africa. www.ban.org/Library/TheDigitalDump.pdf

[9] Ibid.

[10] Yu, J., Williams, E., Ju, M. and Yang, Y. (2010) Forecasting Global Generation of Obsolete Personal Computers, Environmental Science & Technology, 44 (9), p. 3232-3237.

[11] World Bank (2009) Information and Communications for Development 2009: Extending Reach and Increasing Impact. go.worldbank.org/NATLOH7HV0

[12] OECD (2009) The Impact of the Crisis on ICTs and their Role in the Recovery. www.oecd.org/dataoecd/33/20/43404360.pdf.

[13] United Nations Environment Programme (n.d.) Green Economy Initiative. www.unep.org/greeneconomy

Free Tag: 

Themes: